Tot ce pierd creeaza spatiu pentru tot ceea ce am cu adevarat nevoie
Am putea spune ca pierderea este sora mai mare a castigului, mereu inaintea lui, mereu punand ordine in dulapul vietii noastre. Daca nu ne-ar forta sa facem loc, poate ca nici nu ne-ar trece prin cap ca avem nevoie de altceva. Dar, ca in orice relatie de familie, pierderea nu e mereu usor de suportat. Uneori ne vine sa trantim usa si sa strigam: „Da’ ce aveam era foarte bine, multumesc frumos!”
Psihanaliza ne invata ca pierderea nu este doar un accident, ci un proces esential in dezvoltarea noastra. De la momentul in care renuntam la iluzia ca suntem una cu mama noastra, pana la marile separari ale vietii, pierderea este firul rosu care ne ajuta sa devenim cine suntem cu adevarat. Freud spunea ca doliul, fie ca e pentru o persoana, un vis sau o varianta a noastra, este o munca interioara. Iar aceasta munca ne deschide catre noi posibilitati, chiar daca initial pare ca doar goleste rafturile.
Dar ce facem cu golul?
Aici intervine arta de a astepta. A lasa un spatiu liber fara sa il umplem cu orice gasim la indemana e, poate, una dintre cele mai dificile lectii. Pentru ca tentatia este mare: un nou job pe care nu ni-l dorim cu adevarat, o relatie in care ne aruncam doar pentru a evita singuratatea, o activitate care sa ne tina ocupati. Dar daca avem rabdare, in acel spatiu liber poate sa apara ceva autentic, ceva care sa se potriveasca cu cine suntem acum, nu cu cine eram cand am pierdut.
Daca ar fi sa dam un exemplu mai amuzant, e ca si cum am scapa de o canapea veche si, in loc sa lasam coltul acela gol o vreme, sa vedem cum se simte, ne-am repezi sa punem acolo un scaun incomod gasit la reduceri. Poate ca un fotoliu mai confortabil sau, cine stie, un colt de citit ar fi fost solutia mai buna, dar n-am lasat loc sa descoperim asta.
Pierderea nu e doar despre ceea ce dispare, ci si despre ceea ce poate aparea in loc.
Daca avem curajul sa facem loc si sa nu umplem golul din frica, poate ca vom descoperi ca ceea ce vine dupa e mult mai aproape de cine suntem cu adevarat. Poate ca, in fond, pierdem doar ce nu ne mai trebuie, chiar daca ne e greu sa vedem asta pe moment.
Si, daca tot ne chinuim sa gasim un sens in pierderi, poate ca urmatoarea data cand ni se rupe fermoarul la geaca preferata putem macar sa ne spunem ca universul ne-a pregatit un upgrade. Cine stie, poate chiar aveam nevoie de unul.