„Ce o sa zica lumea?” – mostenirea rusinii in familiile romanesti
September 25, 2025
Spun mereu ca ma descurc singur, dar uneori simt ca nu mai pot
October 2, 2025Ti s-a intamplat vreodata sa mergi pe strada si, dintr-odata, sa simti ca parca nu esti chiar tu acolo? Ca te uiti la viata ta de la distanta, ca intr-un film in care joci, dar fara sa simti ca esti personajul principal? Sau sa fii in mijlocul unei conversatii si brusc sa nu te mai recunosti in vocea ta, ca si cum ar vorbi altcineva?
Aceste trairi pot fi infricosatoare. Multi oameni spun: „Parca m-am rupt de realitate. Simt ca nu mai sunt eu.” Adevarul este ca aceste stari nu inseamna nebunie, ci sunt raspunsuri de aparare ale psihicului in situatii de stres, trauma sau suprasolicitare.
Acest articol e pentru tine, daca:
• Ai momente cand simti ca „te uiti la tine din afara”.
• Ai senzatia ca lumea din jur e ireala, ca intr-un vis.
• Iti e frica ca „o sa innebunesti” cand ti se intampla asta.
• Simti ca esti deconectat de emotii sau de corpul tau.
• Vrei sa intelegi de ce apar aceste stari si ce poti face.
Ce se intampla, de fapt?
Psihologia numeste aceste trairi depersonalizare (cand simti ca nu mai esti tu insuti, ca esti „rupt” de propriile emotii sau corp) si derealizare (cand lumea din jur pare ireală, stranie, ca intr-un vis). Ele fac parte din categoria mecanismelor de aparare ale psihicului.
Pe scurt: cand stresul sau emotiile sunt prea intense, creierul „apasa pe butonul de deconectare” ca sa te protejeze. Este ca un intrerupator care iti taie curentul emotional, pentru ca ar fi prea mult de dus altfel.
De ce apar aceste stari?
1. Stres si anxietate intensa.
Cand esti sub presiune mare, corpul intra in „modul de supravietuire”. Depersonalizarea si derealizarea sunt, paradoxal, feluri prin care creierul te protejeaza de supraincarcare.
2. Traume emotionale.
Copiii care au trait abuz sau neglijare au invatat sa se „deconecteze” ca sa faca fata durerii. Ca adulti, acest mecanism poate reaparea in momente de stres.
3. Oboseala si epuizare.
Lipsa somnului, munca excesiva, burnout-ul pot declansa episoade in care simti ca nu mai esti prezent.
4. Atacuri de panica.
Multi oameni experimenteaza senzatii de irealitate in timpul unui atac de panica. E modul corpului de a face fata fricii extreme.
5. Alte conditii medicale.
Uneori, depersonalizarea poate aparea asociata cu depresie, tulburari de anxietate, PTSD sau chiar dupa consum de substante.
Ce spun studiile?
• Un studiu publicat in Journal of Anxiety Disorders arata ca pana la 50% dintre adulti experimenteaza cel putin o data in viata un episod de depersonalizare sau derealizare. Deci nu este ceva rar sau „ciudat”.
• Cercetarile arata ca aceste stari sunt adesea tranzitorii si dispar cand stresul scade. Doar la un procent mic ele devin persistente si necesita tratament.
• Neurostiinta sugereaza ca in timpul depersonalizarii, zonele din creier care regleaza emotia si memoria (hippocamp, amigdala) intra pe „pauza”, reducand intensitatea emotionala.
Exemple din viata reala
• Esti la birou, colegii vorbesc, dar tu simti ca parca nu faci parte din scena, ca si cum ai fi doar un observator.
• Conduci masina pe un drum cunoscut si brusc ai senzatia ca totul e „pe pilot automat”, ca tu nu esti acolo.
• Iti privesti mainile si ai sentimentul ca nu sunt ale tale.
• Esti la masa cu familia si, in mijlocul conversatiei, simti ca vocea ta vine din alt loc, nu de la tine.
• Ai un atac de panica si, in loc sa simti frica directa, apare senzatia de „irealitate”, ca si cum nu s-ar intampla tie.
Intrebari si raspunsuri frecvente
1. Sunt nebun daca simt asta?
Nu. Aceste trairi sunt raspunsuri normale ale creierului la stres intens. Nu inseamna ca iti pierzi mintile.
2. Cat dureaza aceste episoade?
De obicei, cateva minute sau ore. La unii, mai ales in perioade de anxietate mare, pot dura mai mult, dar tind sa se diminueze cand scade stresul.
3. Se poate intampla oricui?
Da. Oricine poate experimenta o senzatie de irealitate in conditii extreme (oboseala, stres, traume).
4. Pot disparea definitiv?
Da, in multe cazuri dispar cand inveti sa gestionezi stresul si anxietatea. Cand devin persistente, e bine sa ceri ajutor specializat.
5. Ajuta daca vorbesc despre asta?
Da. Multi oameni simt rusine sau teama si nu spun nimanui, ceea ce le amplifica frica. Cand vorbesti despre asta, iti dai seama ca nu esti singur si ca are o explicatie clara.
Cum ajuta psihoterapia?
• Psihoterapia psihanalitica: te ajuta sa intelegi de ce mintea ta foloseste deconectarea ca mecanism de protectie. Poate fi un mod vechi, invatat in copilarie. Intelegandu-l, poti gasi alternative mai sanatoase.
• Psihoterapia cognitiv-comportamentala: ofera tehnici concrete pentru a opri ruminatia si frica asociata cu aceste stari. Lucrand cu gandurile automate („o sa innebunesc”), anxietatea se reduce.
• Terapia prin mindfulness si grounding: invata corpul sa ramana in prezent – respiratia constienta, contactul cu mediul (atingerea unui obiect, numirea lucrurilor din jur) readuc senzatia de realitate.
Ce poti face practic cand simti ca „nu esti acolo”?
• Respira adanc si lent, numarand pana la 4 la inspiratie si pana la 6 la expiratie.
• Concentreaza-te pe simturi: ce vezi, ce auzi, ce atingi, ce mirosi.
• Mentine contactul fizic cu ceva concret – tine in mana o cana cu apa rece, apasa picioarele pe podea.
• Spune-ti: „Aceasta senzatie va trece. Nu e periculoasa.”
• Noteaza intr-un jurnal cand apar episoadele – ajuta sa gasesti tiparul (stres, oboseala, conflicte).
In loc de concluzie
Sentimentul ca esti deconectat de tot, ca si cum n-ai fi acolo, poate fi inspaimantator. Dar el nu inseamna nebunie si nu inseamna ca „nu mai esti tu”. Este un mecanism de aparare, o reactie temporara a psihicului tau la stres sau la emotii prea mari.
Problema nu este ca se intampla, ci ca ramai blocat in frica fata de aceste stari. Odata ce intelegi ce sunt, cand vorbesti despre ele si cand inveti sa te aduci inapoi in prezent, ele isi pierd din putere.
Asa cum spunea si R.D. Laing, psihiatru britanic: „Starea de irealitate este adesea incercarea mintii de a face fata realitatii.”
Nu esti rupt de lume, esti doar in cautarea unui mod de a o trai fara sa te copleseasca. Iar asta se poate invata.