Asa faceam si eu cand eram tanar!” – De ce comparatia dintre generatii creeaza mai mult conflict decat solutii
May 27, 2025
Educatia emotionala care lipseste – De ce nu stim sa vorbim despre ce simtim si ce pret platim
June 3, 2025Cand fuga devine dependenta – De ce tot mai multi adolescenti apeleaza la droguri sau alcool
Te-ai intrebat vreodata de ce un adolescent care pare sa aiba „tot ce-i trebuie” – haine bune, telefon performant, acces la educatie si parinti implicati – ajunge, totusi, sa caute alinare intr-o sticla sau intr-un joint? Sau de ce, in loc sa vina la masa cand il chemi, inchide usa tare, tranteste castile in urechi si posteaza citate criptice pe Instagram gen „nu ma mai cautati, m-am pierdut singur”?
Nu esti singur in intrebare. Nici el.
Pentru multi parinti, profesori sau adulti in general, momentul in care afla ca un adolescent consuma alcool sau droguri vine ca un dus rece. Cu surpriza, cu frica si cu o avalansa de „unde am gresit?”. Dar adevarul e ca, de cele mai multe ori, in spatele consumului nu sta doar dorinta de a fi „cool” sau presiunea grupului – ci o durere care nu a fost pusa in cuvinte. Un gol. O incercare de evadare.
Si nu, nu e vorba doar de generatia TikTok, desi, da, uneori pare ca adolescentii de azi au mai multe emotii pe zi decat un adult intr-o luna. Dar realitatea emotionala din spatele comportamentelor lor e la fel de serioasa ca in orice alta epoca – doar ca azi au mai multe metode de a fugi de ea.
Poate ca ai crescut intr-o perioada in care problemele se „rezolvau” cu un „Taci din gura si fa-ti tema!”, dar adolescentii de azi traiesc intr-o lume in care se asteapta de la ei sa fie maturi emotional... in timp ce abia inteleg ce li se intampla in propriul corp. E ca si cum i-ai cere unui copil sa mearga pe bicicleta fara roti ajutatoare, dar pe un drum de munte, cu ochii inchisi, si sa mai faca si poze frumoase pe parcurs.
Pe scurt: multi adolescenti consuma nu pentru ca vor sa fie „rebeli”, ci pentru ca nu mai stiu cum sa ramana intregi.
Si da, poate ca la suprafata pare ca „n-au niciun motiv” – dar ceea ce se vede e adesea doar varful icebergului. Sub el, sunt traume mici si mari, lipsa de sens, confuzie, anxietate, presiuni sociale si nevoia disperata de a fi vazuti.
Acest articol e pentru tine, daca:
• Ai un adolescent in viata ta si simti ca nu mai stii cum sa te apropii de el
• Ai descoperit sau suspectezi ca foloseste alcool sau droguri si nu stii cum sa reactionezi – fara sa strici si mai rau relatia
• Te intrebi daca e doar o faza sau e ceva mai serios
• Ai trecut tu insuti prin experiente similare si vrei sa nu repeti acelasi ciclu
• Iti doresti sa intelegi ce se ascunde cu adevarat in spatele consumului si cum poti ajuta dintr-un loc de empatie, nu de frica
Nu o sa-ti dau solutii magice. Dar iti promit ca vei intelege mai clar ce se intampla, ce semnale sa urmaresti, cum sa vorbesti (fara sa te transformi in detectiv, sergent sau psiholog de serviciu) si de ce relatia – nu controlul – e cea mai puternica forma de protectie.
Si daca reusim sa mai si zambim pe parcurs, cu atat mai bine. Pana la urma, daca adolescentul tau a reusit sa te scoata din sarite azi, dar tu tot il iubesti si iti faci griji pentru el... atunci e clar ca inca esti pe drumul cel bun.
Ce se ascunde in spatele consumului? Explicatie simpla, dar profunda
De multe ori, cand un adolescent consuma alcool sau droguri, primul impuls al adultului este sa traga o concluzie rapida: „vrea atentie”, „se razbuna”, „e influentat de anturaj”, „o face din teribilism”. Si poate ca uneori e si un strop din toate astea. Dar de cele mai multe ori, nu acolo e radacina problemei.
Adevarul e ca drogul nu e problema. E o solutie. Una temporara, distructiva pe termen lung, dar totusi... o solutie.
Solutie la ce? La emotii coplesitoare. La goluri. La presiuni pe care adolescentul nu le poate formula in cuvinte, dar pe care le resimte in tot corpul. La singuratate, rusine, neapartinere, anxietate, tristete cronicizata.
Sau, ca sa-l parafrazez pe un adolescent sincer: „Ma simt gol. Macar cand fumez, simt ca sunt.”
Asta nu inseamna ca drogul ajuta cu adevarat. Inseamna doar ca, in lipsa altor instrumente emotionale, adolescentul apasa singur pe butonul „n-am chef sa mai simt nimic”.
Si da, poate ca a invatat acest mecanism de la adultii din jur – care „se trateaza” cu vin seara, seriale in exces sau scroll nesfarsit pe telefon – doar ca adolescentul, inca in constructie, are acces la forme mai riscante de evadare. Si mai putina capacitate de a se autoregla.
Ce cauta, de fapt, un tanar in consum?
Hai sa o spunem direct: adolescentul care consuma nu vrea doar „sa se simta bine”. Vrea sa scape. Vrea sa taca o voce interioara care il preseaza. Vrea sa nu mai doara ceva. Vrea sa uite. Vrea sa simta apartenenta.
Consumatorul nu e un „derbedeu”. E un adolescent care, de cele mai multe ori, sufera si nu stie cum sa exprime asta.
Si cauta:
• Sa se calmeze. In special daca traieste cu o neliniste constanta, dar nediagnosticata.
• Sa fie acceptat. Cand simte ca in familie trebuie sa fie altfel decat e ca sa fie iubit.
• Sa nu se mai simta diferit. Cand are o suferinta despre care i se spune ca „n-are de ce sa o aiba”.
• Sa se simta viu. Pentru ca uneori, rutina vietii de adolescent devine un labirint plictisitor si fara sens.
• Sa fuga de trauma. Ceea ce nu s-a putut spune sau procesa ramane in corp si apasa. Fuga devine mecanism de supravietuire.
Un exemplu real, extras din practica clinica: un adolescent care consuma cocaina a spus, la un moment dat, ca „e singurul moment cand nu-mi e frica de mine”. Traducerea? Are un conflict interior puternic, pe care n-are cu cine sa-l discute.
Substanta devine o harta catre o lume interioara pe care nu o pot descifra altfel.
Pentru multi adolescenti, drogul sau alcoolul nu e doar o evadare, ci si o forma (disfunctionala, dar reala) de explorare de sine. Cand nu ai primit un alfabet emotional, cand in casa nu s-a vorbit despre „cum te simti”, cand ai crescut printre replici precum „Esti prea sensibil” sau „Ai tot ce-ti trebuie, de ce te plangi?”, nu prea stii cine esti. Nu stii cum sa simti in siguranta. Si atunci... cauti. In alte lumi. Cu alte reguli. Cu senzatii mai usor de dus decat golul emotional.
Substanta devine o limba pe care o intelegi cand nimeni nu te-a invatat sa vorbesti despre tine.
Este o forma primitiva, dar eficienta pe termen scurt, de auto-reglare emotionala. Si, ironic, multi adolescenti devin brusc „mai usor de gestionat” pentru adulti dupa ce incep sa consume – pentru ca devin mai tacuti, mai retrasi, mai „in lumea lor”. Dar acea liniste aparenta ascunde un haos interior.
Intrebari frecvente si raspunsuri care pot face lumina
„Cum imi dau seama daca adolescentul meu consuma?”
Nu exista o reteta sigura, dar cateva semne frecvente sunt:
• Izolare brusca sau schimbarea cercului de prieteni
• Schimbari de dispozitie accentuate, iritabilitate, tristete inexplicabila
• Probleme cu somnul, alimentatia sau igiena
• Scaderea interesului pentru activitati obisnuite (scoala, hobby-uri)
• Comportamente secrete: incuiet usile, se feresc de intrebari, au obiecte ascunse
Dar si mai important decat „ce face” este sa te intrebi: cum se simte? Ce nu spune? Ce incearca sa ascunda sau sa compenseze prin acest comportament?
„De ce face asta, totusi? N-are niciun motiv serios!”
Aparent, poate ca nu are. Dar consumul nu are nevoie de motive „serioase” la vedere. De multe ori, adolescentii traiesc in interior o furtuna de emotii pentru care nu exista nume. Si chiar daca viata lor pare „ok” din afara, lipsa de sens, singuratatea sau presiunea de a fi perfect pot deveni insuportabile.
Un studiu realizat de American Psychological Association arata ca adolescentii experimenteaza niveluri de stres comparabile cu adultii – ba chiar uneori mai mari, pentru ca nu au inca resursele cognitive si emotionale sa-l gestioneze.
„Ce pot sa-i spun? Cum sa-l fac sa inteleaga ca nu e ok?”
Ei bine… poate ca nu trebuie sa-i spui ceva la inceput. Poate trebuie doar sa fii acolo. Sa nu reactionezi cu panica sau cu moralizari. Sa nu faci ancheta. Sa nu-i tai comunicarea cu replici de genul „Tu stii cati bani dau eu pe tine si tu asta faci?”
Mai intai, e nevoie de liniste. De prezenta. De rabdare. Pentru ca adolescentul nu o sa se deschida in fata unui parinte detectiv. Dar o poate face in fata unui parinte curios – nu de ce a fumat, ci de ce il doare.
Ce spun studiile? Sau cum confirma cercetarea ceea ce ne sopteste intuitia
Daca ai simtit vreodata ca lipsa comunicarii din familie, presiunea constanta sau sentimentul de neapartinere pot impinge un adolescent spre comportamente riscante... ai avut dreptate. Si nu esti singur in intuitia asta – studiile confirma exact acelasi lucru.
• Un studiu publicat in Journal of Youth and Adolescence arata ca adolescentii care nu simt ca pot vorbi deschis acasa despre ce simt sunt mult mai predispusi sa consume substante. Practic, cand emotiile nu isi gasesc locul in cuvinte, cauta iesire in alte forme – mai rapide, dar si mai periculoase.
• National Institute on Drug Abuse (NIDA) subliniaza ca multe comportamente adictive incep ca o forma de „auto-tratament” pentru suferinte emotionale nerezolvate – de la anxietate si depresie, pana la efecte ale unei traume sau ale neglijarii emotionale.
• Raportul UNICEF: The State of the World's Children 2021 atrage atentia ca sentimentul de deconectare emotionala fata de adulti este unul dintre cei mai importanti factori de risc in consumul de alcool si droguri la adolescenti. Cu alte cuvinte, nu anturajul strica adolescentul, ci singuratatea pe care o simte in relatia cu cei care ar trebui sa-l inteleaga.
• Alte cercetari arata ca adolescentii care simt ca au o relatie sigura cu cel putin un adult – fie ca e un parinte, un profesor, un terapeut – sunt semnificativ mai rezilienti si mai putin predispusi la consum problematic.
Pe scurt:
Cand nu te simti vazut, cauti alinare oriunde. Chiar si intr-un pliculet.
Cand te simti inteles, nu mai ai nevoie sa fugi.
Cum pot adultii sa observe, sa inteleaga si sa intervina dintr-un loc de relatie, nu de control
Daca esti parinte, probabil ca primul instinct cand afli ca adolescentul tau consuma este sa intri in modul „urgenta”: restrictii, intrebari, telefon verificat, ton ridicat, panica maxima. Si e firesc. Pentru ca te doare, ti-e frica si ai impresia ca pierzi controlul. Dar tocmai aici e micul paradox: cu cat vrei mai mult sa controlezi, cu atat adolescentul va cauta si mai mult sa fuga.
Controlul construieste ziduri. Relatia construieste punti.
Asa ca, oricat de greu ar fi, cheia nu este sa reactionezi, ci sa relationezi. Nu sa rezolvi repede, ci sa ramai prezent si implicat. Iata cateva directii care pot face diferenta:
1. Asculta cu intentia de a intelege, nu de a corecta
Stiu, suna simplu. In realitate, e una dintre cele mai dificile forme de iubire. Sa asculti fara sa intrerupi, fara sa-ti planifici replica in timp ce adolescentul vorbeste, fara sa spui „Ti-am zis eu!” sau „Vezi ce-ai facut?”.
Uneori, tot ce are nevoie e sa vada ca stai acolo. Ca nu fugi. Ca nu il arunci la gunoi din cauza greselii lui.
Ascultarea autentica este primul pas catre reparatie.
2. Pune intrebari deschise, nu interogatorii
Intrebare de tip detectiv: „Ai fumat iar?”
Intrebare de tip om curios: „Cum ai fost zilele astea? Ce simti cand faci asta?”
Scopul nu e sa obtii marturisiri. Ci sa intelegi ce traieste adolescentul cand recurge la consum. Ce gol incearca sa umple. Ce durere vrea sa opreasca.
Intrebarile bune deschid usi. Cele agresive le trantesc.
3. Creeaza spatii de conectare reala, nu doar „discutii serioase”
Adolescentii nu se deschid in „sedinte de familie”. Se deschid in timp ce va plimbati cu masina, mancati ceva impreuna, radeti la un video stupid pe YouTube. Nu sub presiune, ci in siguranta.
Relatia nu se construieste doar cand e criza. Se cladeste din lucruri mici, dar constante.
Daca astepti sa „vorbiti” doar cand ceva e in neregula, e ca si cum ai incerca sa te imprietenesti cu cineva doar cand are nevoie de bani. Nu functioneaza.
4. Fii disponibil emotional, nu doar logistic
Sa fii acasa fizic nu inseamna ca esti prezent emotional. Multi parinti sunt „acolo”, dar preocupati, obositi, pe pilot automat. Si adolescentul simte asta. Se simte singur chiar in prezenta ta.
Ce inseamna sa fii disponibil emotional?
• Sa poti tolera ce simte fara sa te panichezi
• Sa il validezi chiar daca nu intelegi complet
• Sa fii dispus sa zici „Nu stiu ce sa zic acum, dar sunt aici” in loc de o replica inteligenta
5. Nu transforma relatia in tribunal
Cand adolescentul devine „dosar de caz”, plin de greseli, n-o sa mai vrea sa se arate vulnerabil. Si e de inteles. Nici tie nu ti-ar placea sa mergi la cineva care te judeca mai tare decat te judeci tu.
In loc de „De ce ai facut asta?!”, poti incerca „Vreau sa inteleg ce simti. Sunt aici, chiar daca mi-e greu.”
Uneori, nu controlul salveaza adolescentul. Ci iubirea care ramane constanta chiar si cand dezamageste.
Cum ajuta psihoterapia adolescentii care consuma
Multi parinti ajung la terapie cu gandul: „Poate il reparati, ca nu mai stim ce sa facem.” Sau: „Poate gaseste cineva sa-i bage mintile in cap.”
Dar terapia nu e un atelier mecanic. Si nici un tribunal. E, in schimb, un spatiu sigur in care adolescentul poate incepe sa inteleaga cine e, ce simte si de ce face ce face – fara teama ca va fi pedepsit, certat sau respins.
Pentru un adolescent care consuma, psihoterapia nu este despre „renuntarea la substanta” in sine – ci despre descoperirea motivelor pentru care avea nevoie de ea.
Ce gaseste un adolescent in terapie?
1. Un loc unde nu trebuie sa performeze
In familie, la scoala, in grupul de prieteni – peste tot e presiune sa fie „intr-un fel”. Sa fie bun. Politicos. Eficient. Sa nu deranjeze. In terapie, poate fi si trist, si confuz, si furios, si complet pierdut – si totusi acceptat.
2. Un adult care il vede fara sa-l evalueze
Relatia terapeutica e diferita. Terapeutul nu e acolo sa-l noteze, sa-l educe sau sa-l compare. E acolo sa il inteleaga. Uneori, e primul adult care ii spune: „E in regula sa simti asta.”
3. O oglinda emotionala
Terapia il ajuta sa puna cuvinte pe ce simte: frica, rusine, furie, singuratate, neputinta. Si sa descopere ca aceste emotii nu sunt „gresite” – sunt firesti. Dar trebuie invatate, nu negate.
4. Strategii reale de reglare emotionala
In loc de fuga in consum, adolescentul poate invata cum sa stea cu disconfortul emotional. Cum sa ceara ajutor. Cum sa-si gestioneze gandurile si emotiile fara sa se anestezieze.
Terapia nu face magie. Dar creeaza contextul pentru transformare.
Evident, terapia nu functioneaza in 2 sedinte. Nu sterge trecutul si nu garanteaza ca adolescentul nu va mai avea niciodata impulsuri de evadare. Dar poate fi inceputul unei relatii mai bune cu sinele. Poate fi prima oara cand intelege ca nu e stricat, ci ranit. Si ca ranile pot fi vazute si vindecate.
„Oamenii nu se schimba pentru ca le spunem noi. Se schimba cand cineva ii priveste si le spune, fara cuvinte: esti important, ai valoare, nu esti singur.”
Uneori, adolescentii intra in terapie inchisi, defensivi, incordati. Si ies, cateva luni mai tarziu, cu o intrebare care arata tot progresul:
„Pot sa vin si saptamana viitoare, chiar daca nu simt ca am o problema mare?”
Da. Pentru ca terapia nu e doar despre crize. E despre conectare. Despre preventie. Despre descoperire.
Un strop de umor, ca sa nu fie totul prea greu
Hai sa recunoastem: parenting-ul in era moderna nu e deloc ce ne-am imaginat. Ne gandeam ca vom avea discutii profunde cu adolescentii nostri despre viata, sens si responsabilitate... si am ajuns sa ne certam pe cine a luat incarcatorul sau de ce miroase a tutun dulce in baie.
Adolescentul vine acasa cu gluga pe cap, castile in urechi si o expresie faciala care pare sa spuna „sunt bine, nu vorbi cu mine”. Tu, adult responsabil, incerci sa-l abordezi cu blandete: „Ai avut o zi buna?”
El: „Mda”
Tu: „Ai mancat?”
El: „Nu stiu”
Tu: „Vrei sa vorbim?”
El: „Nu chiar”
Tu: „Vrei sa nu mai vorbim?”
El: „Exact”
Si uite asa, te trezesti facand dialoguri cu peretii si visand cu dor la vremea cand cea mai mare provocare era sa-l convingi sa nu manance nisip din parc.
Uneori parintii spun cu disperare: „Eu, la varsta lui, scoteam vaca la pascut, nu ma gandeam la iarbă!” Dar adolescentul de azi nu mai are vaca – are anxietate, TikTok si o lume care se misca mai repede decat poate procesa.
Sau auzim: „Ce terapie? Are 16 ani, n-are probleme reale!”
Raspunsul sincer? Nu trebuie sa fii in flacari ca sa ceri ajutor. Uneori, e suficient sa simti ca ti-e greu sa respiri.
Putem rade. Trebuie sa si radem. Pentru ca umorul nu anuleaza gravitatea situatiei – doar ne da un pic de oxigen emotional. Ne aduce aminte ca, oricat de incurcate ar fi lucrurile, nu suntem singuri. Iar rasul, la fel ca terapia, poate fi o forma de a ramane in contact cu realitatea... fara sa ne pierdem speranta.
Ce mai putem face, ca adulti?
Poate ca nu putem controla tot. Nu putem proteja adolescentii de fiecare ispita, de fiecare prieten dubios sau de fiecare aplicatie care le promite un „mood” mai bun in 10 secunde. Dar avem totusi un rol esential: putem fi acolo. Constant. Uman. Imperfect, dar implicat.
Iata cateva lucruri mici care pot avea un impact mare:
Invata si tu limbajul emotiilor
Daca in copilarie ti s-a spus „nu mai plange” sau „rusine sa-ti fie”, e foarte posibil sa nu fi invatat nici tu sa-ti porti emotiile cu blandete. Dar vestea buna e ca nu e prea tarziu. Cu cat devii tu mai confortabil cu propriile trairi, cu atat mai sigur se va simti si adolescentul langa tine.
Adolescentii nu au nevoie de adulti perfecti, ci de adulti care lucreaza cu ei insisi.
Fii model, nu statuie
Poate parea ciudat, dar vulnerabilitatea ta e una dintre cele mai puternice lectii. Sa-ti ceri scuze cand gresesti. Sa recunosti cand esti depasit. Sa spui „si mie mi-e greu uneori”. Toate astea deschid spatii reale de comunicare.
Nu trebuie sa fii eroul care le stie pe toate. E suficient sa fii omul care nu fuge cand lucrurile devin grele.
Creeaza predictibilitate emotionala
Nu poti sa fii cald luni si exploziv marti si sa te astepti ca adolescentul sa se deschida miercuri. E nevoie de consistenta – nu rigiditate, ci siguranta. Cand adolescentul stie la ce sa se astepte de la tine, poate relaxa armura si poate aparea asa cum este.
Nu astepta criza ca sa fii prezent
Adolescentii simt cand atentia adultilor vine doar „cand e belea”. Daca vrei o relatie reala, fii acolo si cand nu se intampla nimic spectaculos. Uneori, cel mai profund dialog se naste intr-o liniste banala de seara, printre firimituri de chipsuri si un Netflix la volum minim.
Accepta ca nu detii controlul absolut
Asta doare. Dar e si eliberator. Nu poti trai viata in locul adolescentului. Nu poti sa-i alegi luptele. Dar poti sa-i fii aliat. Sa-i spui „Chiar daca nu alegi ce as vrea eu, sunt aici cand ai nevoie.”
Controlul se pierde. Dar relatia poate ramane.
Si, uneori, cere si tu ajutor
Pentru tine. Pentru familie. Pentru ca, oricat de mult ai iubi un adolescent, nu poti duce totul singur. Terapia de familie, grupurile de suport, consilierea parentala – toate pot fi resurse valoroase. Nu pentru ca esti un parinte rau, ci pentru ca esti un om care vrea sa faca mai bine.
A cere ajutor nu e un semn de slabiciune. E un semn ca iti pasa.
In loc de concluzie – un apel la relatie, nu la panica
Daca ai ajuns pana aici, probabil ca iti pasa. Probabil ca porti deja o durere in piept legata de un adolescent din viata ta si te intrebi cum sa-l ajuti fara sa-l impingi mai departe. Sau poate doar vrei sa intelegi mai bine o realitate care pare din ce in ce mai frecventa si mai coplesitoare.
Adevarul este ca nu exista o formula magica. Nu poti sa „rezolvi” consumul ca pe o problema de matematica. Dar poti sa incepi altceva. O relatie mai sincera. Mai calma. Mai umana.
Da, uneori vei da gres. Vei spune ceva prostesc. Vei ridica tonul. Vei intra in panica. Esti om. Dar daca reusesti, in mijlocul furtunii, sa ramai acolo... adolescentul simte.
El nu are nevoie de un parinte perfect. Are nevoie de un parinte disponibil.
Are nevoie sa-i spui „Nu stiu cum sa te ajut, dar nu plec”.
Are nevoie sa-l intrebi „Cum a fost ziua ta?” chiar si dupa ce ti-a trantit usa in nas.
Are nevoie sa vada ca, in ciuda a tot, iubirea ta nu depinde de comportamentul lui.
Si da, poate ca acum esti obosit. Confuz. Poate ca simti ca esti depasit de situatie. Dar vestea buna e asta:
Nu esti singur.
Terapia poate fi un sprijin atat pentru adolescent, cat si pentru tine. Exista specialisti care te pot ajuta sa gasesti sens in haos, sa repari rupturi, sa construiesti punti. Nu trebuie sa stii tot. Trebuie doar sa ai curajul sa intrebi: „Cum pot fi acolo fara sa stric mai mult?”
Si daca simti ca tot ce ai facut pana acum a fost gresit, aminteste-ti:
E mai valoros sa incepi sa faci diferit acum, decat sa te invinovatesti pentru ieri.
Iar daca uneori ti se pare ca esti in mijlocul unui serial dramatic pe Netflix cu titlul „Adolescentul meu si deciziile lui proaste”, ia o gura de aer, bea un ceai (sau, sincer, o cafea tare) si adu-ti aminte ca si tu ai fost adolescent candva. Poate ca nu cu droguri, dar cu alte forme de fuga. Si totusi... ai ajuns aici. Ceea ce inseamna ca si ei pot.
„Fii genul de adult de care ai fi avut nevoie cand erai copil.”
Poate ca nu vei salva lumea. Dar vei salva o relatie. Si asta chiar conteaza.