Cand partenerul pare ca nu intelege prin ce treci – si nici nu intreaba
October 6, 2025Ai avut vreodata senzatia ca esti in terapie si, fix cand ar trebui sa spui ceva important, iti vine sa ocolesti adevarul? Sau chiar ai facut-o: ai „cosmetizat” o poveste, ai zis jumatate de adevar sau ai tacut acolo unde ar fi trebuit sa spui. Te-ai gandit apoi: „De ce fac asta? Nu asta e ideea, sa fiu sincer?”
Nu esti singur. Multi oameni mint sau ascund lucruri in terapie, chiar daca vin cu intentia declarata de a fi deschisi. Si partea buna e ca, uneori, chiar si minciuna are un sens in psihoterapie.
Acest articol e pentru tine, daca:
• Ai simtit vreodata nevoia sa „ajustezi” adevarul in fata terapeutului.
• Ti-a fost rusine sa spui ce gandesti cu adevarat.
• Te-ai temut ca vei fi judecat.
• Ai vrut sa pari mai „bine” decat esti.
• Ai observat ca ai evitat anumite subiecte, desi stii ca sunt importante.
De ce mintim in terapie?
Nu pentru ca vrem sa manipulam terapeutul sau pentru ca nu ne pasa de proces. Motivele sunt mult mai umane:
• Rusine: poate ti se pare prea greu de spus ceva anume, de exemplu gandurile tale „urat” sau faptele de care nu esti mandru.
• Teama de judecata: desi terapeutul nu e acolo sa judece, e normal sa ai frica asta. Multi dintre noi am crescut cu ideea ca „daca spun tot, nu o sa mai fiu acceptat”.
• Nevoia de control: uneori vrei sa pastrezi o imagine anume. Vrei sa fii cel „puternic”, „descurcaret” sau „rational”, iar vulnerabilitatea pare periculoasa.
• Testarea relatiei: uneori, a spune sau a ascunde ceva devine un mod de a vedea cat de mult tine terapeutul la tine. Daca „te prinde” sau daca ramane acolo chiar si cand nu spui tot.
• Protectie: sunt lucruri atat de dureroase incat nu esti pregatit sa le spui. Si atunci minti nu pentru ca vrei, ci pentru ca inca nu poti.
Exemple din viata reala
• Spui ca te-ai simtit „ok” in weekend, desi ai plans aproape in fiecare seara.
• Afli ca terapeutul te intreaba ceva delicat, iar tu raspunzi rapid „nu, nu, nu e nimic” – desi stii ca e.
• Povestesti un eveniment, dar scoti partea cea mai rusinoasa, lasand doar varianta „acceptabila”.
• Iti vine sa spui „am rezolvat problema aia”, desi inca te chinuie, doar ca sa nu para ca bati pasul pe loc.
Ce inseamna cand minti in terapie?
In loc sa vezi asta ca pe un esec, poti sa-l vezi ca pe un semnal. De obicei, minciuna nu apare intamplator, ci exact in jurul punctelor cele mai sensibile. Daca iti vine sa minti, inseamna ca acolo e o durere, o rusine sau o frica ce merita explorata.
E un fel de indicator: „aici e ceva ce doare prea tare ca sa fie spus direct”.
Intrebari si raspunsuri frecvente
„Dar nu stric procesul daca mint?”
Nu neaparat. Sigur, ideal e sa poti fi sincer. Dar si faptul ca ai mintit poate deveni material de lucru. Poti spune ulterior: „Am simtit ca nu am putut sa spun adevarul atunci.” Asta deschide usa catre discutii foarte valoroase.
„Ce face terapeutul cand isi da seama?”
Un terapeut bun nu te va confrunta agresiv, ci va incerca sa inteleaga de ce e greu sa spui adevarul. Nu e despre „te-am prins cu minciuna!”, ci despre „ce ai simtit ca trebuia sa ascunzi?”.
„Si daca ma simt prost pentru ca nu spun tot?”
Asta e foarte comun. Multi clienti cred ca trebuie sa fie „perfecti” in terapie, dar realitatea e ca si ezitarile, si ascunderile fac parte din proces.
„Daca nu pot spune anumite lucruri niciodata?”
E ok. Fiecare om are propriul ritm. Uneori e nevoie de luni sau ani pana cand poti pune in cuvinte anumite experiente.
Ce spun studiile
Cercetarile arata ca relatia terapeutica este mai importanta pentru progres decat tehnica folosita. Asta inseamna ca, daca te simti in siguranta, e mai probabil sa poti lasa deoparte minciunile si sa fii autentic. Un studiu publicat in Psychotherapy Research arata ca „alianța terapeutica” (sentimentul ca esti inteles, acceptat si sprijinit) e cel mai puternic predictor al schimbarii.
Cum ajuta psihoterapia cand apar minciunile
Psihoterapia nu se strica daca minti – ba chiar poate deveni mai profunda. Pentru ca momentul in care recunosti „mi-a fost rusine sa spun asta” poate fi una dintre cele mai puternice experiente de autenticitate.
Un terapeut cu formare psihanalitica, de exemplu, va fi atent nu doar la ce spui, ci si la ce eviti sa spui. Va intelege ca minciuna poate fi un mecanism de aparare si ca, uneori, „nu pot” e o forma de protectie, nu de lipsa de implicare.
Cateva idei practice care pot ajuta
• Observa cand apare nevoia de a minti. Care e subiectul? Cum te simti in corp?
• Daca nu poti spune adevarul complet, spune macar atat: „Mi-e greu sa vorbesc despre asta acum.”
• Aminteste-ti ca terapeutul nu e acolo sa te noteze, ci sa te insoteasca. Nu exista „gresit” in terapie.
• Nu te invinovati. Faptul ca iti dai seama ca ai mintit sau ascuns ceva e deja un pas urias.
In loc de concluzie
Daca iti vine sa minti terapeutul, nu inseamna ca terapia nu merge. Din contra, inseamna ca ai ajuns la un punct sensibil, unde e nevoie de timp, curaj si incredere. Minciuna nu e un capat de drum, ci un semnal ca tocmai acolo se ascunde adevarul care are nevoie sa fie auzit.