De ce unele prietenii ma obosesc mai rau decat o zi de munca?
September 15, 2025
Am o viata buna, dar nu am timp sa o traiesc
September 22, 2025Ai inceput terapia cu speranta ca vei gasi liniste, ca vei intelege mai bine ce se intampla cu tine, ca o sa iti fie mai usor. Dar, surpriza: dupa primele sedinte, te simti mai obosit, mai confuz, poate chiar mai trist sau mai furios decat inainte. Si apare intrebarea fireasca: „Oare fac ceva gresit? Oare terapia nu ma ajuta?”
Vestea buna este ca nu e un semn rau. De cele mai multe ori, acest disconfort face parte din proces.
Acest articol e pentru tine, daca:
• Ai inceput terapia si te simti mai rau in loc sa te simti mai bine.
• Te intrebi daca terapeutul nu e „potrivit” pentru tine.
• Iti vine sa renunti pentru ca te doare mai mult decat ajuta.
• Vrei sa intelegi de ce se intampla asta si daca e normal.
• Vrei sa stii cum sa gestionezi perioada dificila de inceput.
De ce se intampla asta?
1. Rupi barajul emotiilor.
Inainte de terapie, multe emotii au fost „inghesuite intr-un sertar”. Cand incepi sa vorbesti despre ele, se ridica capacul. Evident ca iese mai intai furtuna: durere, furie, lacrimi. Este greu, dar e semn ca ceva se misca.
2. Vorbesti despre lucruri despre care ai evitat sa vorbesti.
Poate in viata de zi cu zi ai functionat pe modul „trebuie sa merg inainte”. In terapie, incepi sa pui stop si sa privesti unde doare. Nu e placut, dar e necesar.
3. Schimbi tipare vechi.
Daca toata viata ai functionat intr-un mod (de exemplu: sa eviti conflictele, sa te prefaci ca esti bine), iar acum incepi sa faci altfel, e normal sa te simti ciudat, vinovat sau nesigur.
4. Ai nevoie de timp pentru ajustare.
La fel ca atunci cand incepi sportul: primele antrenamente dor mai tare, pentru ca muschii nu sunt obisnuiti. In terapie, „muschiul emotional” e solicitat in moduri noi.
5. Relatia terapeutica scoate la suprafata vulnerabilitati.
Uneori, simplul fapt ca cineva te asculta, te vede si iti da atentie poate aduce la suprafata frici vechi: „Oare ma va respinge?”, „Oare sunt suficient de bun?” Aceste emotii pot fi dureroase, dar sunt parte din vindecare.
Ce spun studiile?
• Cercetari publicate in Journal of Counseling Psychology arata ca multi pacienti experimenteaza o crestere temporara a anxietatii si tristetii in primele sedinte de terapie. Acest lucru este considerat un predictor pozitiv: inseamna ca problemele reale incep sa fie abordate.
• American Psychological Association subliniaza ca „disconfortul de inceput” este o etapa normala. Persoanele care rezista acestei perioade au sanse mai mari sa aiba rezultate pozitive pe termen lung.
• Un studiu despre psihoterapia psihanalitica arata ca „activarea afectiva” – adica retrairea emotiilor dureroase – este un pas central in procesul de vindecare.
Exemple din viata reala
• Discutiile care deschid rani vechi.
Ai inceput terapia pentru ca ai probleme in relatiile de acum, dar terapeutul te intreaba cum era relatia ta cu parintii. Iti spui ca nu are legatura, dar cand povestesti, simti un nod in gat si lacrimi in ochi. Te intorci acasa si esti trist o zi intreaga.
• Furia neasteptata.
Povestesti o situatie de la serviciu in care te-ai simtit ignorat. In terapie, realizezi ca aceeasi emotie apare si cand vorbesti despre copilarie, cand parintii erau ocupati si nu aveau timp pentru tine. Brusc, simti furie puternica, chiar daca nu te asteptai.
• Oboseala dupa sedinta.
Ai vorbit despre un eveniment dureros din trecut si, dupa terapie, te simti atat de obosit incat tot ce vrei e sa dormi. Nu e „lene”, ci creierul tau care proceseaza intens.
• Sentimentul de confuzie.
Dupa cateva sedinte, ai impresia ca „te-ai incurcat mai rau”. Ai pus intrebari despre tine pe care nu ti le-ai pus niciodata: „De ce reactionez asa?”, „Ce vreau de fapt?”. E inconfortabil, dar e un pas spre claritate.
• Plansul neasteptat.
Te-ai dus la terapie „doar ca sa vorbesti un pic despre stres”. Dar la un moment dat, cand terapeuta te intreaba ceva simplu, izbucnesti in plans. Dupa aceea te simti „zdruncinat”, dar asta arata ca ai atins un strat adanc.
• Relatiile actuale devin mai tensionate.
Ai inceput sa vezi mai clar dinamica din relatia ta de cuplu sau din familie. Inainte taceai, acum incepi sa spui ce simti. Ceilalti nu sunt incantati de schimbare, iar asta aduce conflicte care te fac sa te simti si mai rau… pe termen scurt.
• Vinovatia.
Dupa ce ai vorbit despre nevoile tale, pleci de la terapie cu gandul: „Oare sunt egoist daca vreau asta pentru mine?” Disconfortul vine din faptul ca incepi sa pui limite intr-un mod nou.
• Reamintirea unui eveniment uitat.
Ai inceput terapia pentru anxietate, dar brusc iti revine in minte o scena din scoala, cand ai fost umilit in fata clasei. Emotia te copleseste, desi credeai ca ai uitat episodul.
• Visuri mai intense.
Unii oameni observa ca dupa primele sedinte viseaza mai mult sau mai ciudat. Asta poate fi obositor, dar e semn ca psihicul proceseaza ce s-a discutat.
• Emotii care se „lipesc” de tine.
Dupa ce vorbesti despre o pierdere sau despre o despartire, ramai cu o stare de tristete cateva zile. Nu e semn ca terapia „strica ceva”, ci ca rana respectiva a fost atinsa si are nevoie sa fie vindecata.
Intrebari si raspunsuri frecvente
1. Este normal sa ma simt mai rau dupa terapie?
Da. Este un fenomen cunoscut si asteptat. E ca atunci cand cureti o rana: la inceput doare mai tare, dar abia apoi poate sa se vindece.
2. Inseamna ca terapeutul meu nu e bun pentru mine?
Nu neaparat. Mai degraba inseamna ca lucrezi la subiecte importante. Daca insa simti ca nu esti in siguranta, ca nu esti ascultat sau ca esti judecat, atunci da, merita discutat sau cautat alt terapeut.
3. Cat dureaza perioada asta?
Depinde de persoana si de problema. Pentru unii, cateva sedinte. Pentru altii, cateva luni. Important e sa vorbesti cu terapeutul despre ce simti.
4. Pot face ceva ca sa imi fie mai usor?
Da:
• Noteaza-ti ce simti intre sedinte.
• Ai grija de corp: odihna, miscare, alimentatie.
• Vorbeste sincer cu terapeutul despre disconfortul tau.
• Da-ti timp.
5. Merita sa continui daca doare?
Da, daca durerea vine din lucruri pe care le explorezi si nu din modul in care esti tratat. Rezultatele reale apar tocmai dupa ce treci prin aceasta perioada de disconfort.
Cum ajuta psihoterapia pe termen lung?
Terapia nu este un „bandaj rapid”, ci un proces. Pe termen lung, prin psihoterapie poti:
• sa intelegi radacinile problemelor tale;
• sa inveti sa tolerezi si sa procesezi emotii dureroase;
• sa descoperi tiparele relationale care te tin blocat;
• sa dezvolti resurse interioare si un mod mai sanatos de a fi cu tine insuti.
In psihoterapia psihanalitica, de exemplu, disconfortul de inceput e un semn ca transferul si emotiile reprimate au inceput sa apara – lucru esential pentru schimbare.
In terapia cognitiv-comportamentala, emotiile intensificate pot insemna ca iti confrunti gandurile automate negative. E greu, dar asta e exact ce duce la progres.
In loc de concluzie
Daca te simti mai rau dupa cateva sedinte de terapie, nu inseamna ca terapia nu functioneaza. Inseamna ca incepe sa functioneze. Durerea nu este semn de esec, ci de miscare.
Cum spunea Carl Jung: „Nu devii luminat imaginandu-ti figuri de lumina, ci constientizand intunericul.”
Procesul terapeutic nu e o linie dreapta. Uneori trebuie sa treci prin ce e greu ca sa ajungi la ce e usor. Iar faptul ca simti mai intens acum nu e un pas inapoi, ci inceputul drumului spre vindecare.