
Tu cum vezi lumea? – despre cele 5 trasaturi fundamentale de personalitate (Big Five)
May 8, 2025
Cand furia ascunde de fapt tristete – despre emotiile deghizate
May 15, 2025Cum recunoastem dezechilibrul si de ce nu trebuie sa ne pierdem pe noi insine
Inainte sa pornim la drum
Intr-o relatie sanatoasa, schimbul emotional este ca un dans lin: uneori tu faci un pas in fata, alteori celalalt. Si daca iti mai si calci un pic pe degete, macar rade-ti impreuna. Dar ce se intampla atunci cand tu dansezi singur, iti dai si pantofii de la picioare si tot ce primesti inapoi e un oftat sau, in cel mai bun caz, un "mda, bine"?
Atunci cand dam constant tot ce avem, fara sa primim sprijin, respect sau afectiune inapoi, nu doar ca obosim, ci ajungem sa ne pierdem echilibrul interior. Articolul de fata este o invitatie la a invata sa recunoastem dezechilibrul emotional si la a cultiva relatii in care si nevoile noastre conteaza.
Acest articol este pentru tine daca:
• Te simti adesea responsabil pentru fericirea celuilalt
• Dai mult mai mult decat primesti intr-o relatie
• Iti este greu sa spui „nu” sau sa ceri lucruri pentru tine
• Te simti epuizat emotional, dar nu reusesti sa te distantezi
• Ai senzatia ca fara tine, relatia nu ar rezista
Daca ai bifat macar doua dintre acestea, ramai aproape. O sa iti prinda bine.

De ce ajungem sa „dam tot” intr-o relatie?
Hai sa fim sinceri: nimeni nu se trezeste intr-o dimineata, sare din pat si isi spune entuziast „Azi o sa ma epuizez pentru cineva care probabil nici nu observa!”. Nu. Motivatiile sunt mult mai subtile si mai adanc inradacinate.
Frica de respingere sau abandon
Multi dintre noi au invatat de mici ca iubirea vine cu... conditii. Ai fost iubit cand ai fost cuminte, cand ai facut pe plac, cand nu ai deranjat. Asa ca, la varsta adulta, ajungem sa credem in mod inconstient ca daca nu oferim TOT, riscam sa fim abandonati. Ca si cum iubirea ar fi o taxa lunara, si daca nu o platesti integral si la timp, hopa!, iti taie serviciul de afectiune.
„Teama de abandon sta la radacina celor mai intense eforturi de a pastra relatiile, chiar si atunci cand acestea sunt dezechilibrate”, spunea John Bowlby, si cred ca era genul de om care nu se panica daca nu primea un mesaj inapoi in 3 minute... asa ca il credem pe cuvant.
Dorinta de a fi acceptat sau iubit neconditionat
In adancul sufletului, cu totii tanjim dupa acea iubire care spune „Esti suficient exact asa cum esti.” Dar cand nu am avut parte de asta in copilarie sau in relatii anterioare, putem ajunge sa facem compromisuri uriase doar pentru a fi acceptati.
Incepem cu lucruri mici: „Nu-i nimic ca nu a raspuns la mesaj, sigur e ocupat.” Apoi trecem la: „Nu-i nimic ca a uitat de aniversarea mea, a avut o zi grea.” Pana ajungem la: „Nu-i nimic ca nu m-a prezentat parintilor dupa trei ani, important e ca suntem fericiti... oare?”
Este ca si cum ne-am transforma intr-un fel de serviciu de livrari emotionale non-stop: „Ce dorinta ai azi? Sprijin? Aprobare? Intelegere? Vine imediat! Plata? Lasa, casa din partea noastra!”
Modele relationale invatate in copilarie
Copilaria e un fel de software pe care il folosim toata viata. Daca ai crescut intr-un mediu in care trebuia sa „faci” ceva ca sa fii remarcat sau apreciat – sa fii copilul cuminte, salvatorul, „responsabilul familiei” – atunci programul tau relational ar putea fi: „Merit iubire doar daca ofer tot.”
Nu e vina ta ca ai invatat asa. Dar la un moment dat trebuie sa iti updatezi software-ul. Altfel, ramai cu versiunea veche, cea in care crezi ca daca nu porti pe umeri lumea emotionala a celuilalt, nu esti valoros.
„Modelul de atasament format in copilarie influenteaza direct calitatea si dinamica relatiilor adulte”, spun studiile din psihologie. In traducere libera: da vina pe sistem, nu doar pe tine!
Confuzia intre iubire si sacrificiu total
Undeva pe drumul devenirii noastre am incurcat notiunile. Iubirea ar trebui sa fie ca un dans in care ambii parteneri pasesc impreuna, nu ca o cursa de maraton in care tu alergi disperat cu partenerul cocotat in carca.
„Dragostea nu inseamna sa te pierzi pe tine pentru a-l salva pe celalalt”, spunea bell hooks. Si are dreptate. Iubirea sanatoasa nu ar trebui sa te lase fara suflu, fara hobby-uri si cu senzatia ca ti-ai amanetat personalitatea.
Dar, mai ales in cultura noastra, sacrificiul a fost glorificat. Povesti, filme, melodii – toate ne spun ca daca nu suferi, nu iubesti cu adevarat. Asa ajungem sa credem ca daca nu „dam tot”, nu iubim destul. Spoiler: iubirea nu este o proba olimpica de rezistenta la epuizare emotionala.
Un bonus amuzant: sindromul „omului cu rezervor infinit”
Unii dintre noi ajungem sa credem ca avem un rezervor infinit de resurse emotionale. Ca o fantana magica care nu seaca niciodata. Dam sprijin, dam timp, dam energie, dam flori, dam idei de vacanta, dam si ultimul biscuit din casa. Si apoi ne miram de ce ne simtim goi pe dinauntru. Pai... daca tot ce faci e sa torni si torni si torni fara sa primesti inapoi, nu e de mirare ca ai ramas cu fundul la fundul fantanii.
Asa ca, daca simti ca esti ca o benzinarie emotionala gratuita pentru ceilalti, poate e timpul sa pui un semn mare: „Inchis pentru refacerea stocurilor. Revenim cu sufletul reumplut!”.

Semne ca relatia ta este dezechilibrata
Acum, hai sa vedem: cum iti dai seama ca esti prins intr-un tango obositor in care tu dansezi de zor si celalalt nici macar nu s-a ridicat de pe scaun?
Relatiile dezechilibrate nu vin intotdeauna cu lumini rosii care palpaie isteric. Uneori, semnalele sunt mai subtile, ca un bec chior care clipeste cand si cand – dar tot un semn de alarma este.
Simti ca investesti emotional mai mult decat partenerul
Tu iti amintesti aniversari, sustii visele partenerului, trimiti mesaje de incurajare la examene, la prezentari importante si, uneori, si la taiatul unghiilor daca e nevoie. In schimb, cand vine randul tau sa ai nevoie de sprijin... partenerul tau reactioneaza cu entuziasmul unui cartof de canapea.
„Intr-o relatie sanatoasa, ambii parteneri investesc emotional intr-un mod constant si autentic”, spun specialistii in psihologie. Daca doar tu alimentezi relatia, e ca si cum ai incerca sa impingi singur o masina ramasa fara benzina. Nu suna prea distractiv, nu?
Iti ignori propriile nevoi sau dorinte pentru a evita conflictele
Exista un fenomen subtil numit „auto-anulare” – adica acel moment cand in loc sa spui „As vrea sa facem asta”, te gandesti „Mai bine sa nu-l deranjez” sau „Ce rost are sa cer ceva?”.
Daca mereu esti tu cel care renunta, cedeaza, se adapteaza, iar partenerul tau nici macar nu observa acest lucru, ai cazut intr-un tipar dezechilibrat.
„Cand ne ignoram propriile nevoi in mod repetat, pierdem treptat contactul cu propria identitate”, avertizeaza cercetarile in psihologie relationala. Adica, pe scurt: nu doar ca ramai fara ceea ce iti doresti, ci incepi sa nu mai stii nici cine esti.
Iti justifici constant lipsa de reciprocitate
„Are o perioada grea.”, „Nu-i asa de afectuos din fire.”, „Trebuie sa am rabdare, va intelege el intr-o zi...” – daca aceste ganduri sunt deja banda sonora a relatiei tale, s-ar putea sa fii prins intr-un ciclu de autoiluzionare.
E ca si cum ai cumpara bilete la un concert rock si, cand vezi ca urca pe scena un cor de copii cu fluiere, sa insisti ca "sigur, sigur, e doar o parte speciala a show-ului".
Un mic secret: cand trebuie sa inventezi constant scuze pentru comportamentul celuilalt, adevarul e deja destul de clar. Tu il vezi. Doar ca ai ochelari de aburiti de speranta.
Te simti vinovat cand vrei timp sau spatiu pentru tine
Intr-o relatie sanatoasa, timpul pentru tine insuti este privit ca absolut firesc. Intr-o relatie dezechilibrata... sa ceri timp pentru tine suna ca si cum ai cere pasaport pentru Marte.
Simti ca daca spui „vreau o seara doar pentru mine”, esti un egoist de top care urmeaza sa fie exilat emotional? Inseamna ca dinamica relatiei e dezechilibrata.
„Spatiul personal intr-o relatie este esential pentru mentinerea autonomiei si a sanatatii emotionale”, spun studiile. Cu alte cuvinte: daca nu ai timp pentru tine, nu ai cum sa ai energie pentru doi.
Ai senzatia ca esti singurul care „trage” pentru ca relatia sa functioneze
Tu organizezi vacantele. Tu gasesti solutii la conflicte. Tu aduci scuzele, reamintirile, momentele speciale. Daca tu esti si motorul, si mecanicul, si benzinaria relatiei, iar celalalt doar „se lasa dus”, atunci ai o problema de dezechilibru serios.
Imagineaza-ti o bicicleta tandem in care doar tu pedalezi. La un moment dat, nu doar ca te dor picioarele, dar incepi sa iti pui si intrebari existentiale: „Oare de ce naiba nu schimb bicicleta asta cu una normala?”.
Bonus: Semnalul suprem
Un semn clar ca relatia ta e dezechilibrata? Cand te gandesti la ea si simti mai degraba oboseala decat bucurie. Cand anticiparea de a-l vedea pe celalalt seamana mai mult cu stres decat cu entuziasm. Cand iti spui mai des „Trebuie sa fac si asta” decat „Abia astept sa ne vedem”.
Relatiile nu sunt intotdeauna roz, dar macar trebuie sa fie hranitoare. Daca te simti ca o planta lasata la soare doar din intamplare, poate e timpul sa cauti o gradina mai potrivita.

Cum sa nu te pierzi pe tine insuti
Daca ai ajuns pana aici si ai dat din cap (sau ai oftat adanc) la semnele de dezechilibru, nu te panica: exista cai de intoarcere catre tine insuti. Nu trebuie sa iti iei rucsacul si sa pleci pe un munte tibetan pentru iluminare (desi, recunosc, suna tentant). Solutiile sunt mult mai accesibile.
Recunoaste si respecta-ti propriile nevoi
Primul pas este sa accepti ca nevoile tale conteaza. Da, chiar si atunci cand nu sunt „urgente” sau „vitale”. Daca vrei sa petreci timp singur, daca vrei mai multa afectiune, daca ai nevoie de sprijin intr-un moment dificil – toate acestea sunt legitime.
„A te iubi pe tine insuti nu este egoism, ci o necesitate”, spunea Lucille Ball. Asa ca, data viitoare cand vocea interioara iti sopteste ca exagerezi cerand ceva, aminteste-ti: nu ceri un palat pe Luna. Ceri normalitate.
(Pe de alta parte, daca chiar ceri un palat pe Luna, poate e bine sa regandim si asteptarile.)
Invata sa pui limite sanatoase fara teama de a pierde relatia
Limitele sunt acele garduri invizibile care spun „Pana aici. De aici incepe teritoriul meu.” Fara ele, esti ca o casa fara usa: poate intra oricine si poate lua ce vrea, oricand vrea.
Nu, nu e nevoie sa iti tatuezi pe frunte „Nu sunt disponibil emotional non-stop”. E suficient sa inveti sa spui, calm si ferm, „Acum am nevoie de spatiu” sau „Nu pot sa fac asta pentru tine”.
„Stabilirea limitelor este un act de respect fata de tine insuti si fata de celalalt”, spune Brené Brown. Si, sincer, daca cineva te pierde doar pentru ca ai pus o limita, poate ca era timpul sa te regasesti tu pe tine.
Practica comunicarea autentica: exprima ce simti si ce ai nevoie
Stiu, tentatia e mare sa trimitem semnale subtile in loc de cuvinte clare. O privire trista. Un oftat strategic. Un „lasa, nu conteaza” spus cu vocea unui catelus abandonat.
Dar realitatea e simpla: oamenii nu citesc ganduri. Nici macar cei care ne iubesc.
Comunicarea autentica inseamna sa spui:
• Ce simti („Ma simt neglijat cand nu raspunzi”)
• Ce ai nevoie („Am nevoie sa vorbim mai des”)
• Ce astepti („Mi-as dori mai multa implicare emotionala”)
Da, e vulnerabil. Da, poate fi inconfortabil. Dar stii ce este si mai inconfortabil? Sa traiesti ani de zile nespunand ce ai pe suflet si intrebandu-te de ce nu esti inteles.
Opreste „salvarea” constanta a celuilalt: fiecare este responsabil de propria fericire
Stiu, stiu – e greu sa vezi pe cineva drag suferind si sa nu sari imediat cu trusa de prim-ajutor emotional. Dar adevarul e ca nu poti trai viata in locul altcuiva. Si nici nu ar trebui.
„Fiecare este responsabil pentru propria vindecare si propria fericire”, spun terapeutii relationali.
Atunci cand iei pe umerii tai durerile, problemele si frustrarile celuilalt, nu ii faci un bine. Ii negi sansa de a invata, de a creste, de a se adapta.
Asa ca, atunci cand simti impulsul sa sari iar in rolul de salvator, intreaba-te: „Chiar e responsabilitatea mea sa rezolv asta?”. Daca raspunsul este „nu” (si de cele mai multe ori este), respira adanc si lasa-l pe celalalt sa-si gestioneze viata.
(Poti sa ramai alaturi, cu o cana de ceai si o privire incurajatoare. Dar nu cu o foaie de sarcini.)
Redefineste ideea de iubire: nu inseamna sacrificiu continuu, ci echilibru si sprijin reciproc
Imaginea romantica a iubirii ca sacrificiu total e frumoasa in filme. Dar in viata reala, iubirea nu ar trebui sa te lase fara suflu, fara energie si fara identitate.
Iubirea sanatoasa e ca un dans in doi – nu o cursa de obstacole in care tu cari tot greul.
„Adevarata iubire se bazeaza pe libertatea de a fi tu insuti, nu pe obligatia de a satisface asteptarile celuilalt”, spunea Erich Fromm.
Cand iubesti sanatos:
• Nu te anulezi.
• Nu renunti la ceea ce esti.
• Nu transformi relatia intr-un job full-time de satisfacere a nevoilor celuilalt.
Iubesti pentru ca vrei, nu pentru ca trebuie. Sprijini, dar nu te anulezi. Dai, dar si primesti.
Un mic rezumat amuzant:
• Pune limite: nu esti bancomat emotional.
• Comunica: nu esti semafor care da semnale subtile.
• Respecta-te: nu esti o aplicatie gratuita de sprijin non-stop.
• Redefineste iubirea: nu esti pompierul de serviciu intr-o relatie care arde din lipsa de reciprocitate.

Ce spun studiile
Daca te intrebi „Oare doar eu patesc asta sau exista si dovezi stiintifice ca relatiile dezechilibrate chiar ne afecteaza?”, relaxeaza-te: nu esti singur, iar cercetatorii au documentat fenomenul pe larg. (Spoiler: nu ai nevoie de o diploma de psihologie ca sa simti ca ceva nu e in regula, dar dovezile ajuta.)
Dezechilibrul emotional si sanatatea mintala
Un studiu publicat in Journal of Social and Personal Relationships a aratat ca atunci cand doar unul dintre parteneri investeste emotional in relatie, riscul de depresie si anxietate creste semnificativ. De fapt, participantii care simteau ca „trag” singuri in relatie aveau de doua ori mai multe sanse sa dezvolte simptome de epuizare emotionala.
„Lipsa de reciprocitate intr-o relatie romantica este un predictor consistent al insatisfactiei si al scaderii stimei de sine”, concluzioneaza autorii studiului.
In traducere libera: atunci cand dai mult si primesti inapoi doar ecoul propriilor eforturi, nu doar relatia sufera – suferi si tu.
Impactul asupra identitatii de sine
Mai multe cercetari au confirmat ca relatiile dezechilibrate duc treptat la ceea ce psihologii numesc alienare de sine. Ce inseamna asta? Simplu: incerci atat de tare sa fii ceea ce crezi ca celalalt isi doreste, incat incepi sa pierzi contactul cu propriile tale dorinte, valori si aspiratii.
E ca si cum, la un moment dat, uiti ce iti place tie de fapt. Iti mai place cafeaua sau doar o bei pentru ca asa bea si el? Iti mai place sa dansezi sau doar te-ai obisnuit sa fii statuia care aplauda performantele celuilalt?
„Relatiile dezechilibrate distorsioneaza treptat imaginea de sine si conduc la pierderea autenticitatii personale”, arata cercetarile recente.
Adica, nu doar ca esti nefericit, dar ajungi sa nu mai stii nici macar de ce esti nefericit.
Sindromul „prea mult”
Psihologia moderna vorbeste despre fenomenul overgiving – tendinta de a da excesiv, dincolo de limitele sanatoase. Specialistii explica faptul ca overgiving nu este un semn de generozitate neconditionata, ci un mecanism de protectie emotionala invatat: daca dau suficient, poate voi fi iubit, acceptat, validat.
Problema este ca atunci cand dai constant mai mult decat primesti:
• Resentimentele cresc (chiar daca incerci sa le ascunzi sub pres).
• Energia scade.
• Stima de sine se erodeaza discret, dar sigur.
„Cei care ofera constant, fara a primi inapoi, ajung sa perceapa propria valoare exclusiv prin prisma utilitatii lor pentru ceilalti”, arata un raport al American Psychological Association.
Pe scurt: ajungi sa crezi ca esti valoros doar daca esti folositor. Iar cand, intr-un final glorios, te prabusesti de oboseala... tot tu te simti vinovat ca nu ai mai putut da mai mult.
Un moment amuzant, dar trist
Gandeste-te asa: daca relatiile ar fi automate de cafea, intr-o relatie dezechilibrata tu ai fi ala care baga monede, apasa pe butoane, repara cand se blocheaza si, la final, tot tu bei o cafea rece si diluata. Cine ar vrea abonament la asa ceva?
Spoiler: iubirea ar trebui sa fie un espresso proaspat, primit cu bucurie, nu o cursa disperata de alimentare a aparatului.
Concluzie la partea aceasta
Relatiile in care doar unul da si celalalt doar primeste nu sunt doar obositoare, sunt si daunatoare sanatatii emotionale si identitatii de sine. Studiile confirma ceea ce probabil deja simti intuitiv: dragostea nu ar trebui sa te lase golit, ci incarcat, intarit si mai aproape de tine insuti.

Cum te poate ajuta psihoterapia
Daca tot ai carat pe umeri greutatea emotionala a relatiei, poate te intrebi acum: „Si eu ce fac cu toate astea?”. Aici intra psihoterapia – nu ca un magician cu bagheta fermecata, ci ca un ghid care te ajuta sa iti regasesti harta sufleteasca.
Si, sincer, uneori e nevoie de cineva care sa iti spuna, bland, dar ferm: „Stii ca nu trebuie sa dai tot ce ai pentru a merita sa fii iubit, nu?”
Te ajuta sa explorezi radacinile tendintei de a da prea mult
De ce ajungem sa credem ca trebuie sa oferim fara limita? De unde vin fricile noastre de a cere sau de a spune „ajunge”? Psihoterapia te invita sa sapi un pic mai adanc.
Poate e vorba de experiente din copilarie. Poate e despre relatii trecute in care ai invatat ca iubirea e ceva ce trebuie castigat cu sudoare si sacrificii.
„Traumele relationale timpurii sunt adesea cele care modeleaza tiparele nesanatoase de atasament in viata adulta”, arata literatura de specialitate.
In cadrul terapiei, nu doar ca descoperi de unde vin aceste mecanisme, dar incepi si sa le vindeci. E ca si cum ai scutura praful de pe o oglinda: incepi sa te vezi clar, nu prin lentilele vechilor rani.
(Pe alocuri o sa doara. Dar, sincer, mai bine sa te doara o data intr-un spatiu sigur decat sa te doara in fiecare zi intr-o relatie care te seaca.)
Te sustine in construirea unei identitati relationale mai sanatoase
Daca pana acum identitatea ta relationala era ceva de genul: „Eu sunt cel care trebuie sa faca totul pentru ca lucrurile sa mearga”, terapia te ajuta sa reformulezi scenariul.
Nu, nu trebuie sa devii brusc un stoic glacial care nu da doi bani pe ceilalti. Ci un adult care iubeste cu inima deschisa, dar si cu un respect solid pentru sine.
„O relatie sanatoasa incepe cu o relatie sanatoasa cu propria persoana”, spun terapeuti precum Esther Perel.
Adica: inveti ca ai dreptul sa primesti, nu doar sa dai. Ca ai voie sa ceri fara frica. Ca iubirea nu trebuie castigata cu sacrificii permanente, ci vine natural cand esti tu insuti.
Te invata cum sa pui limite fara vina si cum sa ceri ce ai nevoie
Hai sa fim sinceri: pentru cei obisnuiti sa dea prea mult, ideea de a pune o limita suna ca un act de razboi. O drama. O infrangere.
Dar, prin terapie, inveti ca limita nu inseamna respingere. Nu inseamna ca esti rau, egoist sau indiferent.
Limita inseamna sa spui:
• „Aici ma opresc pentru binele meu.”
• „Te iubesc, dar am nevoie si de mine.”
• „Pot sa te sustin, dar nu pot trai viata in locul tau.”
Si, poate cel mai important, inveti sa spui toate acestea fara sa te simti ca un villain de telenovela.
„Granitele sanatoase sunt semne de respect fata de propria persoana si fata de relatie”, spun specialistii. Asa ca, data viitoare cand pui o limita, imagineaza-ti ca iti pui o coronita invizibila de auto-respect. Iti sta foarte bine, apropo.
Te sprijina in a construi relatii bazate pe echilibru, respect si autenticitate
Ce inseamna o relatie sanatoasa, pana la urma? Nu e o relatie in care totul e perfect (spoiler: perfectionismul relational e o capcana uriasa). E o relatie in care:
• Poti sa fii tu insuti, fara teama.
• Poti sa dai, dar si sa primesti.
• Poti sa ai conflicte, dar sa le rezolvi cu respect.
• Poti sa spui „nu” si totusi sa fii iubit.
Psihoterapia te ajuta sa identifici aceste tipare sanatoase, sa le cultivi si, da, sa le ceri de la ceilalti.
„Relatiile sanatoase nu sunt o coincidenta. Sunt rezultatul muncii interioare si a alegerilor constiente”, spun terapeutii relationali.
Adica, in loc sa tragi la sorti si sa speri ca „de data asta o sa mearga”, inveti sa construiesti in mod activ relatii in care ambii parteneri conteaza. Inclusiv tu.
Un mic rezumat amuzant:
• Terapia nu-ti da o bagheta magica, dar iti da o harta si o lanterna.
• Nu devii „egoist” daca pui limite. Devii intelept. (Si sincer, putin mai odihnit.)
• Nu trebuie sa fii un salvator ca sa meriti iubire. Trebuie doar sa fii tu.
• Iar relatiile sanatoase? Nu sunt basme. Sunt realitati construite cu rabdare, curaj si respect reciproc.

Drumul inapoi catre tine
Poate ca, de-a lungul timpului, ai invatat sa iubesti dandu-te pe tine la schimb. Poate ca ai ajuns sa crezi ca pentru a pastra iubirea, trebuie sa sacrifici mereu o parte din tine.
Dar adevarul este altul: iubirea sanatoasa nu cere sa te pierzi, ci sa te gasesti.
„A te intoarce la tine insuti nu inseamna egoism, ci vindecare”, spunea Carl Jung.
Drumul inapoi catre tine nu e presarat cu reprosuri, ci cu intelegere, cu iertare si cu curaj. Curajul de a spune: „Si eu contez.” Curajul de a pune granite. Curajul de a cere si de a primi. Curajul de a ramane intreg.
Cand invatam sa ne onoram propriile nevoi, cand ne tratam cu respect si blandete, devenim capabili sa iubim si mai curat, si mai liber. O iubire in care nu esti doar cel care da, ci si cel care primeste. O iubire in care si tu esti vazut, ales si sprijinit.
Asadar, daca ai simtit vreodata ca te-ai pierdut in dorinta de a fi iubit, sa stii ca intoarcerea catre tine este cel mai frumos dar pe care ti-l poti oferi.
Si, uneori, intoarcerea aceasta incepe cu un pas mic: o limita pusa. O nevoie rostita. O alegere facuta din respect pentru sufletul tau.
„Dragostea adevarata incepe cu dragostea fata de sine”, spunea Buddha.
Cand inveti sa iti fii loial tie insuti, nu vei mai accepta sa traiesti in locuri unde trebuie sa te pierzi ca sa ramai.
(P.S. – Si daca tot vorbim de drumuri, nu uita sa te opresti din cand in cand si sa-ti admiri progresul. E mai important decat crezi.)