Cand nimic nu lipseste, dar simti ca lipseste totul
April 16, 2025
Corpul nu uita – despre legatura dintre emotii si senzatiile fizice
April 16, 2025Exista oameni langa care ne simtim... mai putin noi. Mai obositi. Mai tensionati. Mai goi pe dinauntru, desi aparent totul e „normal”. Nu e ca si cum ne-au urlat in fata sau ne-au inchis afara din casa (desi... uneori se intampla si asta). Doar ca, dupa fiecare intalnire cu ei, simti ca ai fost trecut prin blender. Pe modul „smoothie emotional”.
Sunt acele relatii care nu ne hranesc, ci ne storc. Care ne trag in jos in loc sa ne ridice. Si, ironia sortii, deseori nici nu vin cu eticheta „periculos”. Din contra – pot fi ambalate frumos: o prietena de-o viata care te critica „din iubire”, un parinte „care vrea doar ce e mai bine pentru tine”, un partener care „nu suporta ideea sa te piarda, deci te controleaza preventiv”. Uneori, chiar noi ajungem sa le scuzam: „E mai nervos”, „E obosita perioada asta”, „Nu e el asa de obicei”... dar, totusi, „de obicei” pare sa se fi mutat la noi in casa.
Daca simti ca mergi pe coji de oua, ca trebuie sa-ti verifici de trei ori mesajele inainte sa le trimiti sau ca ai ajuns sa-ti iei un moment de respiro in baie dupa o discutie... poate nu esti intr-o relatie sanatoasa. Daca ti-ai pierdut simtul umorului, al echilibrului si, uneori, simtul realitatii, s-ar putea sa fie timpul sa te uiti mai atent la ce se intampla. Pentru ca nu, nu e normal sa simti ca ai muncit opt ore doar dupa ce ai baut o cafea cu cineva.
Si ca sa adaugam si o nota amuzanta: daca dupa fiecare interactiune cu o persoana simti nevoia sa faci dus, sa meditezi si sa iti reiei ciclul de viata din nou ca un mic Pokemon reincarnat... s-ar putea sa nu fie despre tine. S-ar putea sa fie despre dinamica aia care te stoarce ca pe un prosop uitat in sala de fitness.
Acest articol e pentru tine, daca:
• Ai relatii care te secatuiesc, dar nu stii de ce.
• Iti e greu sa spui „ajunge” chiar si cand suferi.
• Te simti vinovat cand te gandesti la granite.
• Ai nevoie de un ghid (si poate si de un imbold bland, dar ferm) sa alegi altceva pentru tine.
Hai sa vedem cum recunoastem aceste relatii, de ce ne e atat de greu sa plecam si ce putem face pentru a ne regasi linistea si spatiul interior. Si, pe parcurs, promitem si cateva zambete – ca sa compensam pentru tot ce ti-au furat acele interactiuni obositoare.
Cum recunosti o relatie dezechilibrata emotional
Nu toate relatiile dificile sunt toxice. Dar toate relatiile toxice sunt... obositoare.
Semnele pot fi subtile la inceput. Poate simti ca mergi pe coji de oua. Ca trebuie sa ai grija ce spui, cum spui, cand spui. Ca esti mereu in defensiva sau, dimpotriva, in rolul de salvator.
Cateva semnale de alarma:
• Te simti constant epuizat dupa interactiunile cu acea persoana.
• Iti pui des la indoiala perceptiile si emotiile (gaslighting).
• Ai sentimentul ca nu esti suficient, oricat ai face.
• Celalalt minimalizeaza, respinge sau ridiculizeaza nevoile tale.
• Simti ca dai mult si primesti putin.
• Te simti vinovat cand spui „nu” sau cand ai nevoie de spatiu.
O relatie dezechilibrata emotional e una in care nu mai ai loc pentru tine. In care, incet, devii o versiune mica si obosita a ta.
„Nu permite nimanui sa fie o prioritate in viata ta in timp ce tu esti doar o optiune in a lor.” – Maya Angelou
De ce e atat de greu sa pui limita sau sa pleci
Stim cu totii cum suna teoria: „Daca nu-ti face bine, pleaca.” Simplu, curat, logic. Practica, insa, e cu totul alta poveste. Pentru ca relatiile nu sunt Excel-uri emotionale in care taiem si adunam ce ne convine. Sunt complexe, incarcate de istorie, emotii si, uneori, de mult prea multa speranta.
De ce e atat de greu sa plecam? Pai... pentru ca nu plecam doar de langa o persoana. Plecam de langa o poveste. De langa o versiune a noastra care spera ca lucrurile se vor schimba. De langa obisnuinta, loialitatea, frica si... uneori, chiar si de langa vinovatia cultivata cu grija de cealalta parte. E ca si cum, in loc sa tragi linie, simti ca tai cu foarfeca prin suflet.
1. Frica de singuratate (adica spaima ca o sa vorbim doar cu plantele)
Uneori, perspectiva de a sta singur cu propriile ganduri pare mai infricosatoare decat o relatie disfunctionala. „Macar stiu la ce sa ma astept...”. Da, dar cand „la ce sa te astepti” inseamna neliniste, control, vinovatie si lipsa de respect, merita sa te intrebi: „E chiar atat de rau sa vorbesc cu ficusul din sufragerie?”
2. Loialitatea fata de trecut
„A fost acolo cand aveam nevoie.” „Ne stim de o viata.” „N-o sa inteleaga nimeni ce avem noi.” Da, trecutul poate fi frumos. Dar nu putem trai toata viata in 2013, cand era totul mai usor si mancarea avea gust. Daca prezentul doare si viitorul arata ca un drum inchis, trecutul nu mai poate fi scuza pentru a ramane pe loc.
3. Speranta ca se va schimba
Ah, speranta! Probabil cea mai toxica substanta cand vine vorba de relatii nesanatoase. Ne agatam de un „el de la inceput” sau „ea cand e bine dispusa” si ne construim o intreaga poveste in jurul acelor 7 minute in care totul a fost frumos. Ignoram insa restul de 23 de ore si 53 de minute din zi in care ne simtim epuizati, criticati sau lipsiti de sprijin.
“Cand cineva iti arata cine este, crede-l. Prima data.” – Maya Angelou
(Chiar daca a doua oara a fost mai simpatic si a adus flori.)
4. Vinovatia ca poate exagerezi
„Poate sunt eu prea sensibil.”
„Poate el chiar are o perioada grea.”
„Poate ar trebui sa fiu mai intelegatoare.”
Ce-i cu toate „poate-urile” astea? Daca ai ajuns sa te simti vinovat pentru ca simti, e un semn ca dinamica e deja incarcata emotional. Empatia nu inseamna sa te anulezi ca sa-i fie celuilalt bine.
5. Tipare invatate in copilarie
Uneori, ne intoarcem la ceea ce ni se pare familiar, nu la ceea ce ne face bine. Daca ai crescut intr-un mediu in care iubirea era conditionata („te iubesc doar daca faci ce zic”), e posibil ca si in viata adulta sa confunzi apropierea cu anxietatea. Sa crezi ca e normal sa te simti mereu in alerta. Ca dragostea doare. News flash: dragostea autentica nu doare. Nu ar trebui sa te coste sanatatea mentala.
A ramane in relatii dezechilibrate nu e un semn de slabiciune. E un semn ca acolo sunt multe legaturi emotionale care merita intelese. Dar faptul ca e greu nu inseamna ca e imposibil. Si cu cat incepi sa intelegi mai bine de ce ramai, cu atat poti alege mai constient cum vrei sa mergi mai departe.
Oare sunt eu problema? Si alte intrebari existentiale de duminica seara
Atunci cand simti ca o relatie nu iti face bine, dar totusi ramai in ea, e imposibil sa nu-ti rasara in minte un milion de intrebari. Unele vin noaptea, altele in dus, altele cand te uiti la un serial si personajul principal face, brusc, ceea ce tu nu indraznesti de ani buni: pleaca.
Hai sa luam cateva din cele mai comune intrebari si sa le dam voce si raspuns, fara judecata, cu empatie si cu un strop de claritate.
1. Daca totusi il/o iubesc?
A iubi pe cineva nu inseamna a-ti anula propria persoana. Dragostea nu ar trebui sa doara constant. Daca iubirea fata de celalalt vine la pachet cu ura fata de tine, cu epuizare emotionala si cu frica de reactia celuilalt, atunci nu vorbim despre iubire sanatoasa. Vorbim despre atasament dureros.
„Daca iubirea doare, nu e iubire. Poate fi pasiune, obsesie, atasament... dar nu iubire.” – Anonim cu experienta
2. Dar daca exagerez si sunt eu prea sensibil/a?
Exista o sansa buna ca, daca ti-ai pus deja intrebarea asta de 14 ori, sa nu exagerezi deloc. Sa fii doar in contact cu niste nevoi pe care celalalt nu le respecta. Sensibilitatea nu e o slabiciune – e un radar care iti spune cand ceva nu e in regula.
Si da, unii oameni te vor face sa simti ca esti prea sensibil... doar pentru ca nu suporta ideea ca actiunile lor chiar au impact.
3. Oare chiar e o relatie toxica sau doar avem conflicte normale?
Toate relatiile au conflicte. Dar intr-o relatie sanatoasa, conflictele duc la clarificare, apropiere, crestere. Intr-una toxica, conflictele duc la anxietate, frica, vinovatie si epuizare.
Un semn bun: Dupa o cearta, te simti mai aproape de celalalt sau te simti... mic, confuz si vinovat? Raspunsul iti va spune multe.
4. Ce fac daca nu pot pleca acum? (Familie, job, contexte complicate)
Nu toate relatiile pot fi taiate cu foarfeca. Uneori, „plecatul” inseamna sa te retragi emotional, sa reduci contactul, sa nu mai lasi acea persoana sa iti invadeze spatiul interior. Limitele pot fi si invizibile, dar foarte eficiente. Iar planurile de plecare se pot construi in timp, in siguranta, pas cu pas.
5. Dar daca se supara?
Foarte posibil. Oamenii care se supara cand pui o limita sunt adesea cei care profitau cel mai mult de absenta granitelor tale. Supararea lor nu inseamna ca ai gresit – inseamna ca dinamica se schimba si ca ei nu mai au acelasi control.
Nu esti responsabil pentru emotiile altora. Esti responsabil doar pentru a comunica cu respect si claritate. Ce fac ceilalti cu asta... le apartine.
6. Cum sa plec, daca e si bun uneori?
Asta e una dintre cele mai dificile intrebari. Pentru ca da, majoritatea relatiilor dezechilibrate au si momente frumoase. Iar acele momente devin ancora care te tine acolo. Dar intrebarea reala nu e „E si bun uneori?”, ci „Cat ma costa acele momente bune?”.
Daca platesti cu linistea ta pentru doua-trei momente de afectiune... e un pret cam mare.
7. Ce zice lumea daca ma distantez?
Lumea va zice ce are chef. Asta face lumea. Tu ai de trait cu tine, cu sanatatea ta emotionala, cu nivelul tau de energie si cu relatia ta cu tine insuti. Si, sincer, cine are timp sa multumeasca tot Facebookul cand inca nu si-a multumit propriul suflet?
Studii care sustin impactul relatiilor toxice
Un studiu longitudinal realizat de cercetatorii de la Universitatea din Michigan a descoperit ca relatiile tensionate si critice cresc riscul de depresie si probleme cardiovasculare.
Alte cercetari arata ca stresul relational cronic afecteaza sistemul imunitar, creste nivelul de cortizol si contribuie la tulburari de somn, anxietate si scaderea stimei de sine.
Pe scurt: o relatie care te consuma emotional nu e doar o problema „in suflet”. E o problema de sanatate.
Cum ne protejam sanatatea emotionala in dinamici toxice
Bun, ai realizat ca ceva scartaie. Ca relatia nu mai functioneaza, ca tu nu mai functionezi in ea. Ai ridicat spranceana la propriile emotii si ai inceput sa iti pui intrebari. Bravo! Primul pas e mereu cel mai greu. Urmatorul? Sa inveti sa te protejezi. Emotional, mental, uneori si fizic. Dar cum?
Nu e usor, mai ales daca dinamica toxica e veche, repetitiva si face parte dintr-un sistem de relatii mai larg (familie, grup de prieteni, serviciu). Dar sunt cateva lucruri pe care le poti face. Nu sunt miraculoase, dar sunt realiste. Si functioneaza.
1. Incepe prin a recunoaste ce simti
Pare banal, dar multi oameni incep sa-si protejeze sanatatea emotionala abia dupa ce recunosc ca au o problema. Pana atunci, totul e „doar o perioada mai grea” sau „asa e el/ea, dar in fond e un om bun”.
Daca dupa fiecare interactiune simti ca ti-ai pierdut pofta de mancare, de viata si de glume bune, e semn ca ceva nu e in regula. Iar recunoasterea disconfortului nu inseamna ca exagerezi – inseamna ca esti viu si ca sufletul tau incearca sa iti transmita ceva.
„Corpul vorbeste cand sufletul e ignorat.” – proverb modern al celor care au invatat sa nu mai dea vina pe gastrita pentru orice.
2. Stabileste granite clare
Granitele nu sunt ziduri, ci garduri cu portita. Pot fi deschise si inchise, dar tu ai cheia.
Granitele se stabilesc simplu, dar se mentin greu. Nu e nevoie de discursuri dramatice sau PowerPoint cu bullet points emotionale. Uneori e suficient:
• „Nu pot vorbi acum. Revin eu cand pot.”
• „Nu vreau sa discut despre asta in momentul asta.”
• „Nu ma simt bine cu felul in care ma faci sa ma simt.”
Persoanele care respecta granitele tale iti vor intelege limitele. Cei care nu... probabil beneficiau din plin de lipsa lor.
3. Redefineste responsabilitatea emotionala
Nu esti responsabil pentru emotiile altora. Poti fi empatic, dar nu salvator. Daca incepi sa simti ca toata starea emotionala a celuilalt depinde de tine („azi n-ai fost prea prezent/a, de-asta sunt eu trist/a”), s-ar putea sa fii intr-o relatie de co-dependenta. E ok sa fii de sprijin. Nu e ok sa fii sistem de ventilatie emotionala non-stop.
4. Reorganizeaza-ti investitia de energie
Gandeste-te la energia ta emotionala ca la bateria unui telefon. Daca o consumi pe modul „luminozitate maxima” cu cei care iti storc fiecare procent, n-o sa-ti mai ramana nimic pentru ce e cu adevarat important. Incepe sa investesti in oameni si activitati care te reincarca, nu doar in cei care te descarca si-apoi iti cer sa zambesti.
Tip amuzant, dar adevarat: daca simti ca ai nevoie de concediu dupa fiecare conversatie cu cineva... poate e timpul sa-ti iei concediu de la acea relatie.
5. Creeaza-ti spatii de siguranta
Ai nevoie de locuri (fizice sau interioare) unde te poti relaxa, respira si reconecta cu tine. Poate fi o plimbare, un coltar in casa unde citesti, o conversatie cu cineva care nu te judeca sau o ora de terapie. Nu subestima puterea acelor momente de respiro. Uneori, ele sunt singura oaza intr-o saptamana emotional desertica.
6. Vorbeste despre ce ti se intampla
Vorbeste cu cineva in care ai incredere. Un prieten, o colega de incredere, un terapeut. A spune ce simti in fata unei persoane care nu vrea sa te repare, ci doar sa fie acolo, e vindecator.
Iar daca nu gasesti pe nimeni... scrie. Intr-un jurnal, pe telefon, pe post-it-uri lipite in frigider. Ce e nespus, ramane in corp. Ce e exprimat, incepe sa se miste si sa se transforme.
Protectia emotionala nu e despre a te izola. E despre a invata sa te asezi pe primul loc fara sa crezi ca esti egoist. E despre a spune „nu mai pot” fara sa te simti vinovat. E despre a iesi din ciclul in care esti mereu cel/cea care cedeaza, care asculta, care repara, care tace.
E despre a fi, din nou, tu.
„Cei care nu respecta granitele tale sunt exact cei care beneficiau de lipsa lor.” – Anonim
Cum arata o relatie care te hraneste, nu te stoarce
E usor sa ne dam seama cand ceva nu e in regula. Dar uneori uitam sa ne mai uitam si dupa semnele ca ceva e sanatos, echilibrat, linistitor. Asa ca hai sa punem si in lumina reflectoarelor relatiile acelea care nu ne secatuiesc, ci ne hranesc. Cele in care te simti... om intreg. Nu bucati de om cu baterie scazuta.
Asa arata, de obicei, o relatie care te hraneste:
1. Te simti in siguranta sa fii tu insuti
Nu trebuie sa-ti alegi cuvintele ca si cum ai desamorsa o bomba. Nu te temi ca o gluma o sa declanseze un razboi emotional. Poti sa fii sincer, vulnerabil, imperfect – si tot esti acceptat.
„Acasa nu e un loc. E sentimentul ca nu trebuie sa porti masca.” – Anonim cu mult bun-simt
2. Conflictele nu te lasa praf, ci va apropie
Da, si intr-o relatie sanatoasa exista conflicte. Dar sunt discutii, nu dueluri. Sunt momente in care invatati unul despre celalalt, nu va aruncati unul altuia defectele in fata ca la concurs.
Dupa un conflict, nu ramai cu frica. Ramai cu claritate. Si, uneori, cu un „hai sa ne luam in brate, chiar daca nu suntem de acord.”
3. Exista reciprocitate
Dai si primesti. Oferi si esti sustinut. Cand ai o zi proasta, celalalt e acolo. Cand celalalt are nevoie, tu esti acolo. Nu exista balanta perfecta, dar nici nu e mereu inclinata in favoarea unei singure persoane.
4. Nu simti ca te pierzi
Din contra – simti ca te regasesti. Ca esti incurajat sa cresti, sa te explorezi, sa ai hobby-uri, spatii si vise separate. Nu te simti ca o anexa a celuilalt, ci ca un partener egal. Nu trebuie sa te faci mic ca celalalt sa se simta mare.
5. Te simti apreciat pentru cine esti, nu pentru ce oferi
Esti iubit pentru ca esti tu, nu pentru ca esti „de ajutor”, „amuzant”, „calm” sau „cel care face mereu primul pas”. Relatiile hranitoare nu sunt contracte emotionale cu clauze ascunse.
Bonus: nu ti se cere sa renunti la tine pentru a fi acceptat.
6. Ai loc pentru tine
Ai loc sa respiri, sa taci, sa gandesti, sa ai o zi proasta fara sa fii penalizat emotional pentru ea. Nu simti ca orice distanta sau nevoia ta de spatiu e interpretata ca un afront personal.
Intr-o relatie sanatoasa, „am nevoie de o pauza” nu inseamna „vreau sa plec”, ci „vreau sa ma intorc mai prezent, mai odihnit, mai eu”.
O relatie care te hraneste nu e perfecta. Dar e blanda. E spatiul in care simti ca viata poate fi traita cu mai multa usurinta. Nu inseamna ca n-o sa ploua niciodata. Inseamna ca atunci cand ploua, aveti amandoi o umbrela.
Ce poate face psihoterapia
Uneori, cand suntem prinsi intr-o relatie care ne consuma, ajungem sa nu mai stim unde incepem noi si unde incepe celalalt. Gandurile sunt invalmasite, emotiile se amesteca, iar deciziile – chiar si cele aparent simple – par sa vina cu un manual de instructiuni scris in chineza veche. Aici intervine psihoterapia.
Nu, terapeutul nu iti va spune „lasa-l/lasa-o, nu merita”. Si nu-ti va desena planul de evadare pe un flipchart. Dar iti va oferi ceva mult mai valoros: spatiu. Spatiu sa gandesti, sa simti, sa te observi fara judecata.
Iata cateva moduri prin care terapia te poate ajuta cand esti prins intr-o relatie dezechilibrata emotional:
1. Te ajuta sa-ti clarifici ce simti
Uneori, nici nu stim ce simtim. Stim doar ca ne e rau. Ca suntem obositi. Ca nu mai avem chef de nimic. In terapie, poti pune in cuvinte acel „ceva” vag. Si cand pui in cuvinte, capeti putere. „Simt furie si tristete pentru ca ma simt neascultat” e deja un pas urias fata de „ma simt naspa si nu stiu de ce”.
„Pana nu constientizezi inconstientul, el iti va conduce viata si il vei numi destin.” – Carl Jung
(Jung stia el ce spune. N-a avut WhatsApp, dar cu sufletul era la curent.)
2. Te sustine sa-ti intelegi tiparele
De ce ramai in relatii care te dor? De ce ti-e greu sa spui „nu”? De ce te simti vinovat cand vrei sa pleci? Terapeutul nu-ti va da raspunsuri preambalate, dar te va ghida spre a le descoperi tu. Poate ca repeti relatii familiare, poate ca incerci sa vindeci vechi rani prin oameni noi. Terapia te ajuta sa intelegi de ce te duci iar si iar spre acelasi scenariu... si cum poti iesi din el.
3. Te invata sa pui granite fara sa te simti un monstru egoist
Pentru multi, ideea de a pune granite vine cu un tsunami de vinovatie: „Dar o sa creada ca nu-mi pasa”, „Dar ce o sa zica?”, „Dar daca ma respinge?”. Terapeutul te ajuta sa inveti ca granita nu inseamna respingere, ci grija fata de tine. Si ca oamenii care se supara cand spui „nu”, sunt de obicei cei care profitau cel mai mult de faptul ca spuneai mereu „da”.
4. Iti ofera un spatiu sigur in care nu esti judecat
E ceva profund vindecator in a fi ascultat fara sa ti se spuna ca exagerezi, ca esti prea sensibil, ca ai fi bine daca „ai gandi pozitiv”. Terapia nu e motivationala, nu e despre „fa si tu un efort”. E despre a fi unde esti si despre a explora pas cu pas ce ai nevoie ca sa mergi mai departe – in ritmul tau.
5. Te ajuta sa reconstruiesti relatia cu tine
Relatiile toxice ne fac adesea sa uitam cine suntem. Incepem sa ne vedem prin ochii celuilalt – si acei ochi nu sunt deloc blanzi. Terapia e locul in care poti redescoperi ce iti place, ce conteaza pentru tine, ce ai nevoie. E un proces de intoarcere acasa la tine. Si, cine stie, poate descoperi ca esti o persoana chiar foarte misto, pe care merita sa o protejezi.
Psihoterapia nu iti va spune ce sa faci, dar te va ajuta sa vezi mai clar drumul. Nu te va salva, dar te va sustine sa te salvezi tu – cu mai multa blandete, intelegere si curaj decat credeai ca ai.
Cand decidem sa plecam?
Decizia de a pleca dintr-o relatie care ne consuma nu vine intr-o zi cu soare si liniste interioara perfecta. Nu e ca-n filme, cand personajul principal impacheteaza totul intr-o geanta de piele si paseste hotarat spre libertate, in slow motion, cu coloana sonora potrivita. In viata reala, plecarea e mai degraba un proces decat un moment. Uneori vine cu lacrimi. Alteori cu indoiala. De multe ori... cu un mix confuz de usurare si tristete.
Dar sunt si momente clare, in care corpul si sufletul striga: „Pana aici.” Iar cand le auzi – chiar si in soapta – e bine sa le iei in serios.
Iata cateva semnale ca ai ajuns (sau te apropii) de acel punct:
1. Cand relatia iti afecteaza constant starea de bine
Si nu vorbim aici de o cearta ocazionala sau de o zi mai proasta. Vorbim de luni, uneori ani, de tensiune emotionala continua, in care oboseala devine normalul si bucuria devine o amintire vaga. Daca relatia te seaca de energie mai repede decat o zi de vara fara aer conditionat, poate e timpul sa deschizi geamul si sa iesi la aer curat.
2. Cand ai incercat sa vorbesti, sa explici, sa schimbi – dar nimic nu se schimba
Ai adus in discutie ce simti. Ai explicat. Ai oferit sansa schimbarii. Poate chiar mai multe sanse decat ar fi fost sanatos. Daca raspunsul e mereu minimalizare, pasarea vinei, sau „asa sunt eu, ce vrei sa fac?”, e clar ca nu e deschidere, ci blocaj.
„Cine vrea cu adevarat sa fie in viata ta nu te tine acolo prin vina, ci prin prezenta.” – Anonim cu mult timp petrecut in introspectie
3. Cand simti ca te pierzi pe tine ca sa ramai
Daca, pentru a ramane, ai ajuns sa-ti schimbi felul in care vorbesti, te imbraci, gandesti, simti – si nu pentru ca tu ai vrut asta, ci ca sa fii tolerat sau acceptat – e un pret mult prea mare. O relatie nu ar trebui sa ceara sa renunti la tine ca sa functioneze.
4. Cand te surprinzi visand tot mai des cum ar fi viata fara acea persoana
Fanteziile despre cum ar fi sa fii singur, in liniste, fara sa dai explicatii, fara sa te justifici pentru fiecare respiratie – sunt deseori un semnal de alarma interior. Nu trebuie sa te simti vinovat pentru ele. Ele sunt vocea partii tale care inca mai spera la libertate si autenticitate.
5. Cand ramai doar din frica, vina sau obisnuinta
Daca nu mai e iubire, respect sau bucurie, ci doar frica de schimbare si vinovatie ca „o sa sufere”, atunci... nu mai e o relatie. E o captivitate emotionala ambalata frumos.
Plecarea nu e intotdeauna cu porti inchise si replici teatrale. Uneori e o retragere blanda, inceputa din interior. Alteori e un pas hotarat, dar facut dupa sute de ganduri si incercari. Si, de cele mai multe ori, nu vine din ura – ci din dragoste de sine.
A pleca nu e un esec. E o forma de alegere. De viata. De sanatate. Si, uneori, de salvare.
Nu e despre fuga. E despre a te alege pe tine, cu toata inima
Relatiile care ne consuma nu se vad intotdeauna de la inceput. Uneori vin frumos ambalate. Cu promisiuni, cu afectiune, cu glume bune si mesaje de „noapte buna” care, pe moment, ne fac sa credem ca am gasit ceva rar. Dar cu timpul, ambalajul cade si ramanem cu realitatea: ca suntem epuizati, mereu pe muchie de cutit, mereu vinovati, mereu goi.
Si da, nu e usor sa recunosti ca ceva ce ai iubit sau investit emotional nu mai functioneaza. Nu e usor sa pleci. Nu e usor sa spui „ajunge” cand inca mai ai speranta. Dar uneori, tocmai acel „ajunge” este inceputul unui drum spre o viata in care sa nu te mai simti stors dupa fiecare conversatie. In care sa nu-ti mai fie frica sa fii tu. In care sa nu te mai simti mic intr-o poveste mare care nu mai e despre tine.
Terapia te poate ajuta sa-ti regasesti vocea, granitele, curajul si – cel mai important – relatia cu tine insuti. Pentru ca pana la urma, asta e relatia din care nu vei pleca niciodata.
„Nu ramai intr-un loc in care nu poti inflori doar pentru ca ai investit timp acolo. Timpul nu e o garantie a fericirii. E o resursa pe care o poti alege sa o folosesti altfel.” – Un gand bun pentru zilele grele
Asa ca, daca simti ca ti-a vorbit acest articol, nu esti singur. Multi oameni traiesc relatii care ii storc, dar nu stiu de unde sa inceapa sa iasa. Poate acest text este acel inceput. Poate e o oglinda, un imbold sau macar un „aha!” care te face sa te uiti cu mai multa grija la tine.
Iar daca nu stii inca ce sa faci, dar stii ca nu mai poti continua asa, incearca terapia. Nu pentru ca e la moda. Ci pentru ca e o forma de igiena emotionala, de reconstructie, de eliberare.
Tu meriti mai mult decat o relatie care te lasa fara energie. Meriti una care sa te tina de mana si cand e greu. Care sa te vada. Care sa nu te stoarca, ci sa te hraneasca.
Si meriti sa fii bine. Cu adevarat.